NATURA MOARTA CU CAINE RAU MUSCANDU-SI COADA

Asta este imaginea pe care mi-au creat-o mişcările din ultima vreme ale “ţaţei”. Aţi văzut vreodată un câine rău, înfuriat, fugărindu-şi cu disperare propria coadă şi înfigându-şi colţii în ea atunci când reuşea să o prindă? Aţi auzit ce schelălăit trăgea când reuşea să-şi muşte coada? Păi, ia gândiţi-vă puţin, ce altceva făcea “ţaţa”  atunci când tuna şi fulgera împotriva acelei legi (ştiţi voi care!)? Nu arăta ca un câine rău alergându-şi coada? Dar când a promulgat-o? Atunci când îi făcea cum îi venea la gură pe cei care făcuseră legea, deşi a promulgat-o, nu semăna cu acel câine în clipa în care a reuşit să-şi inhaţe coada? Asta e! Natură moartă! Da, dar cu…..

DILEMA…NOUA

Cineva îmi şopteşte că numele adevărat al “intelectualului de profesie” ar fi “Lingeanu”.  Nu am cum să verific prin documente de stare civilă şi nici nu-mi propun. Mă mulţumesc să constat că, dacă ar fi aşa, s-ar adeveri o dată în plus vorba aia precum că, la români, la origine numele au nişte trăsături comportamentale sau fizice care îi diferenţiază de ceilalţi (Ochiroşii), sau sunt derivate din meseria celui în cauză (Moraru), sau din locurile prin care sălăşuieşte (Pădureanu), atunci când acestea sunt diferite de ale celor mai mulţi şi pot fi considerate caracteristice pentru cel căruia îi împrumută numele.

Acum, presupunând că ar fi adevărat ce mi s-a şoptit, m-aş afla într-o mare încurcătură, aş putea zice chiar că mă aflu într-o dilemă…nouă, căci în cea veche au intrat alţii. Pentru că nu aş putea să-mi dau seama, la cel în cauză, dacă acest nume ar deriva dintr-o trăsătură comportamentală sau dintr-o .…profesie!