LA BALAMUC BIRJAR, LA BALAMUC!

Un ţầrcomnic bine plătit de cel care şi-a tras televiziune pentru a prezenta o realitate care să-i asigure lui ieşirea de sub tirul ţaţei zicea zilele astea, într-un context fără importanţă pentru ce vroi a zice, referindu-se la ţaţă, că “Noi am ales-o, noi trebuie să o susţinem”. Auzi, băi, ţầrcomnice, de cầnd vorbeşti tu în numele meu ? Te-am mandatat eu să faci în numele meu altceva decầt să taci? Sau cumva te referi la tine şi, preaumplầndu-te de tine, vorbeşti despre tine însuţi la persoana întầia plural? In cazul ăsta, fiindcă tot ai pile la cine ştii tu, aranjează cu el să-ţi rezerve un loc la Săpoca. Am auzit c-ar mai fi. Da dă fuguţa, pầnă nu te iei singur la palme în oglindă, în încercarea de a scăpa de tine “înşivă”!

PANICA

Piţifelnicii ţaţei au intrat în panică. Se tăvălesc pe la toate televiziunile, prin toate ziarele, prin toate crầşmele. Mă rog, prin toate pe care au pus labele. Cică nu ştiu cine a vầndut nu ştiu ce şi a făcut rost de un maldăr de bani, iar chestia asta ar putea produce mari deranjamente ţaţei. Sincer, logica lor depăşeşte posibiltăţile mele de înţelegere. Au fost şi mai sunt o grămadă de oameni care aveau maldăre de bani. Erau, şi sunt, cunoscuţi, fotografiaţi, admiraţi, introduşi în clasamente. Nici unul, însă, nu a produs atầta zbucium în rầndul piţifelnicilor. Iar dacă ne gầndim că ei nu sunt decầt nişte mumii care doar redau trepidaţiile ţaţei, vă daţi seama ce zbucium e pe capul ţaţei !Se mai zice că omul cu paralele este duşman declarat al ţaţei şi că d-aia e mare pericol. Am impresia că ăştia, de fapt, nu sunt aşa proşti cum mi se păruse mie. Ei încearcă să inducă idea că ţaţa, vezi Doamne, nu ar mai avea alţi duşmani. Haida de! Oare ei or fi crezầnd că ciocolata pe care încearcă să ne-o bage nouă pe gầt e chiar înghiţibilă? Păi, dacă da, înghiţiţi-o voi, măi băieţi! Vă urez îngurgitare profundă (băi, să nu înţelegeţi că trebuie să vă faceţi vreo fundă!), dar am şi eu o rugăminte. Nu vă mai tăvăliţi atầta pe toate ecranele, că-mi deranjaţi prafu de pe televizor! 

AUTODENUNT

Citesc intr-un ziar de azi cate ceva despre cei ce au redactat si sustin acel document citit de tata politica, prin care ma eticheteaza ca as fi ilegitim si criminal. Acei cetateni insista in aberatia ca acela este un document oficial al statului roman, nu o potlogarie prin care ei au ciupit niste parale nemeritate. Pentru ca se pare ca nu am fost prea bine inteles de cei ce mi-au citit pozitia fata de acel document, expusa atat pe acest blog cat si prin alte zone ale cyberspace-ului dar si in contactele directe cu diversi oameni, voi face o precizare limpede acum insotita de autodenuntul corespunzator.

MA PIS PE ACEL DOCUMENT OFICIAL AL STATULUI ROMAN SI INVIT ORGANELE ABILITATE SA VINA SA-MI TINA OLITA, CA SA NU MA PIS PE MINE!

Cer scuze numai cititoarelor care nu au avut niciodata copii mici, pentru ca cele care au avut copii mici vor intelege foarte bine de ce trebuie sa intervina organele abilitate. 

NEVOLNICA TZATZA

In urmă cu ceva vreme, ţaţa politică i-a făcut criminali şi ilegitimi (deci avortoni?) pe cei cầteva milioane de membri ai PCR, căci nu poţi zice că un regim politic a fost criminal şi ilegitim fără ca asta să se refere şi la membrii partidului pe care se sprijinea acel regim. Deşi zisese că va condamna crimele comise de acel regim, el i-a băgat pe toţi în aceeaşi oală în clipa în care a categorisit tot regimul politic ca fiind criminal şi ilegitim. Pe ăla care a scris hầrtiile pe care le-a citit ţaţa îl ştiu şi ştiu şi de ce le –a scris. Pentru bani. Este genul de rầmă care îl descrie şi pe ta-su ca fiind criminal, dacă din asta iese un ban. Mă rog, ta-su poate chiar a fost criminal din moment ce nu a ucis din faşă o asemenea lepădătură. Stiu şi de ce a citit ţaţa hầrtiile alea. Ii era greu să elaboreze, să desfacă apele, să separe binele de rău. Era după un whiskey atầt de greţos încầt numai la nuanţe nu putea fi atentă. Iar faptul că ea însăşi, ditamai ţaţa politică, fusese “stầlp” (adică, un fel de ţăruş) al criminalului şi ilegitimului regim, nu o mai putea mişca la cầtă greaţă apucase să îngurgíteze. Printre cei înfieraţi atunci, se găsea şi recent decedatul patriarh. Nu voi insista asupra lui, din pudoare politică (cei interesaţi, dacă nu sunt matoi atunci cầnd îşi manifestă interesul, pot veni să le explic ce e asta), pentru că atunci cầnd o instituţie precum biserica se află atầt de departe faţă de celelalte, în ochii populaţiei, ar fi indecent să încerci fie şi a glumi pe marginea ei, darămite să mai şi critici. Nu pot, însă, să nu remarc că una dintre acuzele aduse celui ce a fost patriarh era aceea că ar fi susţinut nişte comitete de luptă pentru pace, iniţiate de comunişti. Unu la mầnă-ăştia sunt mai răi ca bolşevicii, sunt chiar mai răi decầt macchartiştii. Păi să condamni ceva numai după criteriul iniţiatorului, iară nu după cel al consistenţei este clar bolşevism de culoare macchartistă. Doi la mầnă-să condamni un om pentru ceea ce vrea să facă bine altor oameni mi se pare că finalizează toate încercările de etichetare şi spune clar că eşti unideterminat javră, fără putinţa de a mai analiza, a mai încerca să nuanţezi javra. Iar după toate astea să vii să-l decorezi post-mortem pe cel pe care l-ai categorisit drept criminal şi ilegitim şi pe care l-ai acuzat că a luptat pentru pace, mi se pare că sună a declaraţie de nesimţire. Este ca şi cầnd ţaţa politică ar fi ieşit la balconul bordeiului (era să scriu “bordelului”; nu greşeam!) subteran în care-şi tầrầie angoasele alcoolice şi ar fi vomitat peste balustradă. Subteran fiindu-i bordeiul, voma s-a lovit de pereţi şi a împroşcat-o peste faţa-i tumefiată de ură, troglodism şi poşircă din borhot, cunoscută şi sub denumirea de ţuică din comină.