Cineva m-a-ntrebat de ce nu mai scriu nimic despre ţaţã. Pãi, ce sã mai zic? Ce mai înseamnã ţaţa în ziua de azi? Mai nimic. De ce mi-aş pierde vremea scriind despre fiinţe NEsemnificative? Dacã aş avea vreme de pierdut cu aşa ceva, aş scrie despre mine. Sunt, oricum, mai nesemnificativ decât ţaţa. Car’va’zicã, aş bate-o la NEsemnificaţii, nu?!

Sa vezi si sa nu crezi! Tzatza a ingenunchiat in fata reprezentantilor alesi ai natiunii. Ma rog, a celor care au catadicsit sa asiste. S-a asezat in genunchi si si-a pus tarana in cap. Sa recunoasca ea ceva bun facut de altii! Sa admita ca nu va pune in guvern numai pe cine vrea muschii ei! Sa nu dea dispozitii omenirii ce sa faca ea, omenirea! Cred ca nici daca ar fi inghitit otrava nu i s-ar fi facut atat de rau tzatzei! Asa de rau i s-a facut, ca a dat fuguta mai pe seara, la televiziunea nationala, sa vomite pe ecrane cateva dispozitii catre justitie, pe care nu le-a putut da din pozitia in genunchi. De parca ar fi zis: “Na, fireati ai dreacului! Va uitarati la mine azi cum am ingenunchiat, luati d-acilea sa va saturati!”. O fi vrut sa ne transmita sa nu ne mai uitam la ea? O fi vrut sa ne transmita sa nu mai luam de bun seara, ceea ce zice dimineata pe nebaute? Cine stie ce o fi vrut sa ne transmita!? Dar, vorba cuiva, pe cine mai intereseaza ce vrea sa ne comunice tzatza?

Cine nu-l ştie pe urechilã? Cu urechile lui mari, pufos, fricos, iute de picior. E plãcut sã-l ţii în cuşcã. Nu latrã, nu muşcã, nu rupe cuşca. Unii, mai mizerabili, zic cã ar fi bun şi de altceva, întrucât blana lui nici nu zgârie şi nici nu nãpârleşte. Mai nou, urechilã s-a adaptat vremurilor. A devenit oportunist. Se lipeşte de cine i se pare lui cã i-ar asigura o cuşcã mai trendy. Si sare de la unu la altu. A fost de stânga, s-a fãcut de centru stânga, apoi a trecut şi la centru dreapta, iar acum e pe dreapta. Iar ãştia de la dreapta (dreapta cui?) se joacã cu el dupã cum le vine. L-au fãcut şi justiţiar, la un moment dat, cã oricum nu încurcã pe nimeni. Da cel mai tare rol pe care i l-au dat a fost sã pãzeascã cazarma cu soldaţi. Cã ãia sunt cam aspri şi nu te poţi juca cu ei, nici cu stânga, nici cu dreapta. Aşa cã, l-au pus pe urechilã de pazã la ei, ca sã poatã face ei ce vor. Iar urechilã are grijã ca nimeni sã nu-i deranjeze pe cei care vor sã facã ce vor ei. Ii lasã chiar sã se şi pişe pe cazarmã şi nu numai atât, le ţine şi de 6.

Si cum ziceam, urechilã se lipeşte de cine e mai tare. Probabil, s-ar fi lipit şi de ţaţã, dar cred cã nu l-a agreat ţaţa. Cã nu-i coios.  Iar ţaţei îi plac numai ãia coioşi, nu-i agreazã pe bãşinoşi.

Ofticatã cã n-ajunge pânã la curul marelui licurici pentru a-l pupa, ţaţa s-a apucat sã pupe hemoroidul marelui licurici, aflat mai aproape, olecuţã mai spre nord. Cã, fiind el mare, marele licurici are şi curul mare, se întinde peste tot. Numai cã, hemoroidul tot hemoroid rãmâne. El nu înţelege de pupãturi, el vrea bisturiu. Aşa cã, hemoroidul şi-a luat jucãriile şi a plecat acasã, lãsând-o pe ţaţã cu buza umflatã şi neştiind ce cur sã mai pupe spre a-i fi ei cald.

Domnilor, chiar nu puteţi face nimic pentru a o opri pe scelerata asta de ţaţã? Incercaţi cu cãmaşa de forţã! Cãci, lãsatã liberã, dupã cum puteţi lesne constata, ţaţa ne va transforma pe jumãtate din noi în hârtia higienicã cu care se şterg unii acuma, iar pe cealaltã jumãtate în cârpa cu care se vor şterge alţii pe tãlpi în viitorul apropiat.

Tzatza nu scapa nici un prilej pentru a-si mai da in petec. Cum ar fi putut ea sa scape taman scandalul din fotbal? Mai ales ca e in joc si jiji, care a zis ca e dispus sa dea nu stiu cati bani ca sa castige. Pai, si cui sa-i dea? De ce sa-i dea numa alora din fotbal?! De ce sa-i dea numa lu ala care are nevoie de bani pentru drogurile lu fie-sa?! Sau numa lu ala care acopera casele de pariuri trucate? Ce, tzatzei i-ar strica?! Si ce facu tzatza? Ii puse coronita cu fundite unuia care s-a cacat pe el in public. Ce daca…si ce daca…si ce daca…?! Ia uite-ai dreacului! Astia vor judecata ca la reglementul fotbalistic? Dati-va dreacului d-acilea, ca asa nu mai pup io banii lu jiji! Si io-te-asa, tzatza si-a facut damblaua iar jiji ii va umple ocaua.

Nu stiu de ce, dar unii pe care i-am intrebat ce cred ei ca inseamna “Pnl” mi-au zis ca ar insemna Partidul National Liberal. Nu au observat diferenta. Le explic acuma. Pnl este, intr-adevar, un partid. In el se afla si fosti membri ai PNL si fosti membri ai PNL-AT si fosti membri ai ApR si fosti membri ai PC. Dar cine nu se afla in acest partid? Caci acest partid, Pnl, este Partidul noilor limbrici.

Cel mai pitzifelnic dintre toti pitzifelnicii tzatzei, l-am numit pe acela mic la stat dar mare la sfat, a dat cu mucii in fasole pe ecranele publice. Cica, singura modalitate adevarata de a se manifesta in mod democratic, in cazul adoptarii unor hotarari, este aceea prin vot secret. Si a subliniat vot secret. Mi-l amintesc in urma cu ceva vreme, cand se discuta in parlament o motiune sau cam asa ceva, si cand trebuia sa se manifeste parlamentarii in mod democratic, adica prin vot secret, cum se zbuciuma acest pitzifelnic si se dadea de ceasul mortii invocand nevoia votului deschis, la vedere, ca singura modalitate de manifestare a democratiei. Ba se mai si urca pe podiumul unde se vota ca sa vada cine si cum voteaza.

Pai nu vi se pare ca asta chiar este om de mare incredere? Om pe care te poti baza, nu? Care stie ce vorbeste si isi respecta cuvantul, nu?

Ha, ha, ha! Dadusi cu mucii in fasole, pitzifelnice!

Cine se aseamana, se cam aduna, nu?

S-a-nvầrtit ce s-a-nvầrtit, s-a foit ce s-a foit şi pần-la urmă a nimerit cu nasu-n curul muierii! Cam asta ar fi foarte pe scurt povestea ultimelor aventuri ale ţaţei. Căci ţaţei nu i-a spus nimeni ce car’va’zică onoarea nereperată a unei femei. Duşman pe viaţă îi devii şi somn nu are pầnă nu te răpune. Si asta n-ar fi nimic, dar chiar te răpune.

Uii, ce chiote or să se  auză atunci! De bucurie, de la duduca a cărei onoare va fi reperată, pe de o parte, şi de la usturimile ţaţei, pe de alta.

Pregătiţi-vă de bầlci! A-nceput!

Cică Patria ei mamă, poate chiar şi tată, este condusă în continuare de cei ce fuseseră la putere pầnă a înşfăcat-o ţaţa şi ai lui cu forcepsul. Păi nu e asta o nouă mărturisire? După 3 ani şi jumătate de stat cu curu-n jilţul puterii şi să te vaiţi că “ăilalţi” conduc, nu este o mărturisire? O mărturisire că ţaţa a venit la putere pe umerii unor impotenţi politic, care nu-s capabili să conducă. O mărturisire că atầta e ţaţa în stare să producă în materie de conducere-să acuze de jur împrejur şi să dea vina de jur împrejur. Mai mult de atầt nu am văzut-o făcầnd. A, da! Ar mai fi ceva. Din cầnd în cầnd, mai serveşte puţină bibilică de cocoş.